sâmbătă

” e ca și cum ai mușca avid dintr-o bucată de nor și reușești să alungi cea mai mare frică care se ascunde în spatele propriilor plămâni ”

În timp ce lumina soarelui încearcă să crape oblonul gros de lemn, deschid un ochi cu greutate. Lemnul vechi și aproape putred de la fereastră nu reușește să oprească fericirea.

Îmi simt gâtul uscat și iritat de la țigările fumate aseară. Și parcă e puțin frig. Trag pătura pe mine și pun capul pe piept.

Mă chinui stingher să pun RHODES să cânte, încercând, în același timp, să nu ies prea mult de sub pătură. Bătăile inimii tale mă relaxează, iar căldura pielii aduce cu ea un sentiment de siguranță.

Ridic mâna mai ușor decât privirea și ating o față. Firele mici de barbă sunt aspre și fine în același timp. Încă țin ochii închiși și mi-e poftă de cafea. Mi-e poftă de o cafea bună cu lapte, asemeni cafelei ce o cumpăram cu Fe în autogară, când așteptam amândoi pachetul de acasă și discutam care poveste de-a lui Chivu ne-a impresionat mai tare. Eu votasem cu Întoarcerea.

Mi-e poftă de cafeaua băută înghesuit în rucsac alături de blondă. Încerc să Îmi deschid celălalt ochi, însa tot nu pot. Așa că încep să îmi imaginez ascuțitoarea sub formă de glob de pe birou. Mătur praful cu privirea și mă gândesc cum încalț ciubota și calc ușor peste foițe și peste filtre și ajung la blondă. Pe ciubotă e scrijelit GMF și eu mă pierd prin voma de cuvinte.

Mă las bătut, suspin și te strâng în brațe.

Mi-e poftă de-o țigară, însa doar suspin. Brusc devin conștient de o cutie neagră ascunsă-n spatele ochiilor mei și mă intrigă pânzele de păianjen puse peste ea. Se vede cu ochiul liber că e deschisă zilnic, vopseaua de pe zăvor a sărit, iar lemnul stă să crape. Încerc să deschid ochii, însă vreau să mă apropii de cutie. Îmi trec degetele peste barba ta, ajung la ureche, apoi la părul tău. Alerg cu răsuflarea grea către cutie, încercând să evit bălțile, iar pânzele de păianjen se fac din ce în ce mai groase. Te strâng mai tare în brațe și te sărut pe piept, aproape de inimă. Trag de zăvorul șubred, însă nu se clatină nimic. Mă uit la perechea de ochelari de lânga cutie și calc nervos pe ea, în timp ce vocile din cutie râd de mine și mă chinuie. Un mic bliț mă orbește pentru o secundă. Îmi amintesc de găurile din peretele acoperit de dulap. Încerc să deschid ochii și să te privesc. Mă pun lângă cutie și observ o crăpătură. Trag de ea, așchii putrede intrându-mi în piele. Nu mă doare. Trag mai tare și simt cum devin din ce în ce mai ușor. Plutesc. Deschid ochii și mă uit spre tine. Zâmbești.

Mi-e poftă de cafea.

” hai să fumăm o țigară pe balcon ”

tumblr_o2e2kuJ8k91tvk4g1o1_500

Blonda din rucsac (2)

aaaaa

(partea 1)

Stau beat și patetic și sorb din propria-mi otravă. Mă simt patetic, îmi știu condiția, însă tot simt că nu fac nimic. Duc o luptă în zadar, arunc zarurile de zid, iar fețele mi se arata albe ca varul. Arunc cu un ochi spre oglindă, acesta lipindu-se de ultima dâră de speranță lăsată de ultimii îndrăgostiți ce și-au rostit dragostea în baia plină de secrete. Mă uit cu jenă asemeni unei melodii a Adei Milea și ajung din nou să-mi plâng de milă. Mi-e ciudă că în tot procesul meu de a încerca să strălucesc, ajung să arunc cu nori spre alte entități în curs de emancipare. Și mie ce-mi rămâne de făcut? Arunc cu pumnul spre cer spre o entitate aparent inexistentă, dar care m-a condamnat spre o viață efemeră și condiționată. Trăiesc fără suflet în căutare de adevăr și sufăr când mă împiedic de veșnica minciună băgată pe gât de generații. Trăiesc într-o lume cu zei și monștrii si plâng pe ritmuri muzicale ce stârnesc fiori pe pielea transpirată. Tumultul și fiorii unei suferințe sufocate de normele societății. Nici măcar anarhist să fi fost… Orice formă de viață aș lua, tot patetic aș fi. Sufăr în liniște și privesc suflete pereche unindu-se într-un crepuscul. Vreau ce alții au și plâng când nu îl primesc. Pentru că nu e al meu. Schelet peste schelet, în propriu-mi dulap simt că nu mai am loc și mă sufoc în propria-mi claustrofobie. Îmi sap singur o groapă și mă așez cu o coroana de plumb în brațe. Bacovia râde și arată cu degetul spre mine. A te naște să mori. Lana râde la rândul ei. Își aprinde al șaptelea slim si zâmbește cu ochii în lacrimi. Suferim amândoi. Se așează în cavou lângă mine, mă mângâie pe cap, mă sărută cu o dragoste pe părul gras și râde trist. Îmi zice că viața e de rahat și că totul va fi bine. Însă cu ultimele cuvinte scapă un suspin și tace dureros lângă mine. Încerc să îmi mângâi barba însă nu o găsesc. Sunt pierdut. Mi-am lăsat busola în ceilalți pantaloni și acum încep să plâng de frică. Unde sunt? Ce vreau? Unde mă îndrept? Au dispărut toți! A văzut-o careva pe blonda din rucsac?

Furtună

 
image
 
 
 
Am observat stând trist pe un colț de canapea că un curcubeu va fi mereu condamnat să fie stingher. Un curcubeu se va hrăni mereu cu fiecare particulă de atenție ce îi este oferită și va suferi când cei din jurul lui nu înțeleg că această condiție de curcubeu e necondiționată. Îți bagi căștile în urechi și cu lacrimi în ochi îți spui că totul va fi bine și că oamenii sunt încă frumoși. Însă cât ești dispus să suferi luptându-te să ieși din toți norii ce te impiedică să fii ceea ce ești? Ajungi într-un final un ROGVAIV strivit și șifonat care-și plânge de milă singur. Realizezi că întreaga natură e impotriva ta, iar conform legii junglei, tu ești un fenomen efemer! Închei lipindu-mi eticheta de patetic pe frunte și trăgând plamupa de furtună peste culori. M-am săturat să strălucesc în neant…

Post-erou

 

20140708-124241-45761666.jpg

 

La finalul primului an de facultate, cu multă reverență și stimă de sine, aveam o pofta nebună de a face ceva semnificativ. Și sorbeam așa ușor din diferite pahare cu vise care nu îmi aparțineam, îmi dorea să ating nori pe care se aflau deja alte persoane. Mereu mi-am dorit ceea ce alții aveau deja. Îmi doream sa fiu Erou.

Au trecut 2 ani de atunci. Am aburit geamul și-am șters mizeria cu mâneca cămășii. Am realizat că nu mai vreau să fiu erou. Acum să nu mă înțelegeți greșit căci în acest context eroul nu îmi aparține.

Calc cu teamă pe o nouă treaptă. Problema e că eu sunt desculț, iar scările de lemn uitate și pline de praf sunt pline de așchii ce își așteaptă călcâiul gazdă. Dar frica a fost mereu cel mai bun stimulent pentru mine, iar de abia aștept să mă laud cu propriile „cicatrici”. Să ridic pumnul triumfător și să scuip printre dinți un „am reușit” plin de mândrie.

Blonda din rucsac a părăsit cortul din munți, am aruncat cu o lehamite de nedescris radioul ce-mi bătea în piept. Mă găsesc singur în fața valului de cuțite ce se îndreaptă telechinetic spre mine. Dar e bine, pentru că am fost, sunt și voi rămâne un GMF.

azi

„sesiune de scris cu oana la bere”

Ce-am făcut eu azi? O întrebare ce mă intrigă în momentul de față pentru că mi-am pierdut vocea narativă. Nu mai știu dacă să o dau în absurd și să arunc cu vomă de cuvinte peste Oana care stă la celălalt capăt al mesei, cu riscul de a-mi contamina berea neagră, sau să încep a mă juca infantil cu niște cuvinte…bag o anecdotă…și gata textul!

Imagine

Am impresia că m-am trezit frustrat de dimineață; pentru că mă mint singur că am timp: timp de licență, timp de prieteni, timp de ascultat radioul… Încerc să fiu criptic pentru că nu știu unde duce textul. Și acum exegeza viitorilor cititori-critici ce vor face o paralelă între text și narator, că lipsa direcției acestui sens corelează cumva cu lipsa mea de direcție a vieții.

Am îngurgitat un sendviș minuscul la cafenea și mă uitam cum se dezbate un subiect infect. 2 ore… Oana mă bătea la cap să plecăm însă nu voiam. Acum stau la masă, beau o bere neagră și scriu. Oana face la fel. Însă Oana-i supărată și, deși mă oftică asta, ea crede că eu nu știu asta…sau nu? E prea complexă pentru planeta asta. Să-l dezgroape cineva pe Freud, să-l readucă la viață și să-l direcționeze aici să mi-o explice pe blondă.

După ce ne citim textele și ne lăudăm unul pe altul, o să mergem la mine acasă, o să mâncăm borș cu perișoare, eu o să îmi pun boarfele la spălat, ea va spune o glumă seacă, eu voi râde șâșcâit (termen nou) și totul va fi bine. Sau măcar ne vom minți că așa va fi. Bine… ce cuvânt urât!

Obiceiuri populare in Pedagogic !

Da ! A venit vacanţa!

A venit la fix… credeam că nu se mai termina şcoala asta… Dimineaţa când suna ceasul, parcă simţeam că vine sfârşitul lumii…

Mă rog, unul din motive e că stăteam foarte târziu la laptop si eram extrem de obosit! Detalii, detalii !

Anyway, back to our sheep!

Astăzi am desfăşurat o activitate în liceu extrem de interesantă; clasa mea a fost unul dintre participanţii activităţii :). Ca şi moment artistic am cântat doua colinde : „Colinde, colinde” si „Covorul alb”.

Apoi am organizat o bandă „Căluşarii” 😀

*eu am fost căluşarul*


Iar a final am încheiat cu un „La mulţi ani!”


 

🙂

A fost una din experienţele pe care ştiu că nu le voi uite vreodată !

xoxo,topix

Click aici pentru video !


 

topix^world 2.0

*

Bună ziua, Hello, Bonjour!!

Wow! A trecut multă vreme de când nu am mai scris ceva pe blog ! Of, şcoala e de vină! Mă jur !

Vorbesc cât se poate de serios…au înnebunit toţi profesorii… Am ajuns să dau lucrări la Desen … I mean, nu că nu ar fi un obiect important, dar anul ăsta am Bac-ul, şi nu cred ca la vreo probă voi da Desen sau istoria artei…

Însă nu doar şcoala mi-a mâncat foarte mult timp, mai e ceva… ceva ce anu asta a luat o amploare imensa..

ROMANIAN GAGA!

Ceea ce a început ca un blog mărunt făcut de un fan artistei lui preferate, a devenit o adevărată comunitate!

Astfel am extins site-ul de bază RG şi, cu ajutorul lui Alin ( un alt fan la fel de obsedat ca mine ) am creat :

RG Fashion

RG News

RG Facebook

RG PhotoBlog.

 

Însă nu am uitat de prima mea iubire, şi anume voi 🙂

Aşa că am decis sa ne înnoim! Şi din topix^world am devenit topix^world 2.0.

De ce?

Pentru că , în curând, blogul acesta va împlini 2 ani !!!!!!!!!!!!!

Deci, cam atât !

Să sperăm că timpul mă va ajuta să public regulat pe acest blog şi să nu uit iar de el !

*

 

 

 

 

O zi de cersetor ( 3 iunie 2006 )

Astazi, in timp ce faceam ordine prin dulap ( spatiu pentru ultimul an de scoala :> ) am gasit un caiet datand din 2006.

Foarte nerabdator l-am deschis si am realizat ca era caietul meu de creatii 🙂 . Si vreau sa impartasesc si cu voi una din povestioarele mele, cea mai profunda.

Am decis sa nu o modific. Ea este scrisa cand aveam 14 ani si are anumite greseli gramaticale si de exprimare.

In 2008 am postat-o pe un blog de-al meu mai vechi : http://t0pix-blog.blogspot.com/2008/06/o-zi-de-cersetor.html

O zi de cersetor

E soare afara.De aceea te si trezesti, caci te orbeste.Chemi servitoarea sa traga jaluzelele. Te dai joc din patul tau frumos, iar cu picioarele goale pe marmura de pe hol, dai fuga la bucatarie. Aici te asteapta un mic dejun copios, ca doar nu o fi angajat parintii tai miliardari un bucatar francez pe degeaba. Dupa ce mananci tot, te imbraci in uniforma de echitatie si pornesti spre grajduri. Pe drum alungi cersetorii ce cersesc la gardul tau.
Incepe ora de echitatie. La prima tura, totul merge bine; la fel si a doua, insa la a treia tura calul tau se sperie de ceva si te arunca de pe sa, tu cazand cu capul de o piatra.Dintr-o data totul se intuneca…
Simti dintr-o data ceva rece pe spate.Te trezesti pe o scandura mucegaita acoperit cu ziare si simti miros de mancare.Insa nu iti place, tu fiind obisnuit cu chestii rafinate.Dintr-o data apare in fata ta o femeie…e urata, iar primul tau gand e sa fugi…dar te calmezi si incepi sa plangi la auzul cuvantului : „fiule”.Iti este frica, tremuri.In acel moment femeia iti arata o sticla cu apa maro si un burete rupt spunandu-ti sa te duci la lucru.
Usa se izbeste brusc.In camera apare un barbat inalt si cocosat, cu o barba lunga si nespalat, care incepe sa tipe la tine.Fricos din fire, tu fugi afara…Acum frica ta atinge punctul culminant… casa ta se afla in mijlocul gropii de gunoi a orasului.
Ramai pe loc.Vrei sa plangi.Dar nu apuci; barbatul acela iese din casa si vine in fuga spre tine.Din instinct o iei la sanatoasa printre mormanele de gunoaie.
Dupa o ora de fugit si de ascuns gasesti o iesire printr-un gard. Nu stii unde sa o apuci, dar la vederea unui semn de circulatie indicand „Centru” , instinctiv „stii” ca acolo trebuie sa mergi. Ajungi intr-un final in centru si te intampina niste copii.Sunt mai mari, mai murdari si mai zdrenterosi decat tine, iar cel mai mare vine la tine si se adreseaza cu „fratiorule”. Te dezechilibrezi, cazi in fund si te inneci. Nu iti vine sa crezi…acum ai si frati…
Dupa ce iti revii, fratiorii tai iti explica ce ai de facut, cat de bine sa lustruiesti parbrizele si sa „ochesti” doar masinile „meseriase”.
Pana seara, tu, baiat istet, ai adunat dublu cat toti fratii la un loc. Nestiind ca, tu care ai stras cei mai multi bani vei manca cel mai bine in seara asta, incepi sa mergi lejer pe langa fratii tai. O ploaie groaznica se starneste.La poarta gropii de gunoi primesti o lovitura puternica in spate.Tu cazi scapand banii din mana, iar cel care te-a lovit, si anume fratele cel mai mare, i-a banii si fuge cu ceilalti inainte.
Incepi si tu sa fugi dupa ei, dar durerea de spate nu te face mai rapid.Ajungi in casa, plin de noroi, iar femeia iti cere bani.Tu ii povestesti totul, dar te alegi cu o palma zdravana peste fata.Incepi a plange, mama crezandu-l doar pe fratele mai mare.Suparat ca tu nu vrei sa admiti ce spunea fratele tau, esti lovit de barbatul peste picior…POC….cazi in genunchi…POC…ceri indurare…POC….ai cazut din pat!…Groaznic cosmar ai avut! Acum multumestei lui Dumnezeu pentru ca ai un acoperis deasuora capului si niste parinti iubitori…

Felicitari! Tocmai ai trait O ZI DE CERSETOR!

xoxo, topixu.

Noaptea Muzeelor

Preluare BotosaniNews.RO :

Muzeul judetean de Istorie Botosani va organiza, in noaptea de 15 spre 16 mai, ce-a de-a sasea editie a Noptii Muzeelor. Cu acest prilej, accesul tututor vizitatorilor in institutie va fi libera.

“Asteptam botosanenii pe 15 mai, incepind cu ora 20.00. Pentru atragerea publicului am pregatit citeva momente artistice, dar si o expozitie de fotografii de epoca. Oferim o vizita gratuita atit pentru expozitia de baza a muzeului, cit si pentru expozitia de fotografii”, a declarat directorul Muzeului Judetean, Lucica Pirvan.