secund

Am învăţat să mă hrănesc cu clişee şi am ajuns să stau în miez de noapte cu ochii spre creierul obosit ce îmi evită privirea. Sunt urmărit de umbre şi atingeri ascunse.

Curg urme de cafea pe marginea dulapului, iar praful se prelinge pe gândacii pictaţi multicolor de sub parchet. Parchetul se deschide şi eu intru în cutie. Ticăitul ceasului din bucătărie mă deranjează, însă mă pierd pe hol încercând să îl închid. Urmăresc mocheta şi dau peste tine. Te prăbuşeşti de podea şi mii de cristale inundă încăperea. Mă sufocă. Tuşesc. Mă întorc spre dreapta şi mă izbesc din nou de tine. Tuşesc. Mă întorc din nou. Ai plecat. Fug, iar aşchii îmi intră în călcâile deja rănite de sutele de kilometrii bătuţi în mintea mea când te căutam pe tine. Şi tu nu erai cu mine. Urmăreai acea pereche de ochelari rotunzi pe care încerc sisific să o strivesc, dar mereu sunt orbit de bliţ.

Du-mă acasă şi uită-mă acolo. Deschid ochii pentru că ceva îmi atinge faţa. E mâna ta. E caldă. Aud paşi pe tavanul camerei mele si ridic ochii. O umbră neagră cu palton şi pălărie îmi străbate tavanul şi râde demonic, şuşotind minciuni pe care ajung să le cred.

Mă bag sub pat ţinându-te de mână şi mă pun singur la măsuţa de cafea. Constat că sunt gol şi singur. Îmi ating faţa şi barba nu mai e. Mă uit pe braţul stâng şi observ că mi-am pierdut şi curcubeul. Mă cuprinde panica şi mă simt din nou sufocat. Tuşesc. Mă înec. Fug spre geam şi sar, prăbuşindu-mă pe o canapea prea mică pentru mine.

Sunt blocat într-un purgatoriu din care lipseşte uşa.

Am fost la piață și am realizat că nu am cumpărat destul timp.

Dar am mai spus asta o data. Mă repet şi fug spre clişeu. Sau spre uşă. Ca-ntr-un miraj, pun mâna pe clanţă şi cad în braţele tale. Mă mângâi pe păr, în timp ce eu plâng. Pun mâna la ochi şi observ că mi-a crescut barba. Îmi admir curcubeul de pe mâna stângă în timp ce tu îmi înmânezi o cutie. O deschid şi ma trezesc instant în patul tău. Sunt îmbrăcat în alb, iar lumea râde în jurul meu. Zgomotele devin insuportabile, iar medalia de la gât mă trage spre pământ. Nu găsesc cutia de la tine, aşa că încerc să-mi dau medalia jos.

„Locul 2” …. „Locul 2” …. „Locul 2”

Sunt urmărit de tavan, şi implicit de umbra cu palton.

„Locul 2” …. „Locul 2” …. „Locul 2”

Te caut cu privirea şi mă lovesc de cutia din parchet.

„Locul 2” …. „Locul 2” …. „Locul 2”

Închid ochii şi simt iar atingerea ta. Ai mâna caldă. Mă strângi în braţe şi-mi spui să mă calmez. Vocea ta e caldă. Îmi scutur barba de cristale şi de fum.

„Du-mă acasă şi uită-mă acolo.”

blog

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s