lipsă de echilibru

Mi-am lipit hărţile greşit pe retină şi acum mă împiedic de busolele de pe masă. Plâng şi-ntreaga umezeală intră în hârtie, iar ea putrezeşte.

Devin mai orb cu fiecare grăunte de nisip ce cade din clepsidra spartă de perete. Eram nervos şi am aruncat cu ea spre mine.

Mi-am pierdut centrul gravitaţional şi duc lipsă de echilibru. Cu mâna pe lustră mă târăsc spre geam să ies, dar pic pe covor şi-mi distrug visele. M-am tăiat în amintirile de la gunoi şi-mi curg lacrimi din vene. Mă chinui să uit, însă, în colţ, văd perechea de ochelari rotunzi păstrată de tine. Încerc să-i strivesc, dar sunt doborât de răvaşul din portofel. Încerc să fug din nou, dar mă împiedic şi mă tai în amintirile tale. Ale tale dor mai tare. Plâng ca un patetic şi mă ascund în nori. Îmi şterg mâinile murdare de un nor, însă tricoul rămâne pătat de cenuşă. Distrug tot ce ating şi mi-e frică să mă apropii de tine.

Îmi scriu o scrisoare şi constat că nu mai stau la aceeaşi adresă. Ajung să ţip la imaginea din oglindă. Ea plânge, îşi cere scuze şi îmi spune că vrea să iasă din ramă, dar nu poate.

Iau clepsidra şi arunc spre mine. Devin mai orb cu fiecare grăunte de nisip ce cade din clepsidra spartă de perete.

Pierdut, calc peste amintiri şi dau de pieptul tău.

Gândesc prea mult…

(photo from Society6)
Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s